Tratamentul cicatricilor

Cuprins:

• 1. Ce sunt cicatricile
• 2. Ce tipuri de cicatrici exista
• 2.1. Cicatrici hipotrofice
• 2.2. Cicatrici hipertrofice si cicatrici keloide
• 2.3. Cicatrici retractile
• 3. Etapele procesului de cicatrizare
• 4. Factori care influenteaza cicatrizarea
• 5. Metode de tratament ale cicatricilor
• 5.1. Tratament chirurgical (excizie)
• 5.2. Tratament farmacologic (injectari)
• 5.3. Tratament radioterapic si fizioterapic
• 5.4. Tratament presoterapeutic
• 5.5. Microneedling
• 5.6. Tratament cu laser
• 5.7. Tratament modern: injectarea cu celule stem

Ce sunt cicatricile

Cicatricile sunt mici imperfectiuni ale pielii care se formeaza in urma unei rani, incizii, traumatisme, insa pot aparea si din cauza unor afectiuni cutanate, precum acneea. Atunci cand pielea este deteriorata, ea trece printr-un proces de reparare in urma caruia rezulta o cicatrice.

Ce tipuri de cicatrici exista

Putem clasifica trei tipuri principale de cicatrici, in functie de modul de formare si de aspectul pe care acestea il capata.

Cicatrici hipotrofice

Cicatricile hipotrofice poarta si denumirea de cicatrici atrofice si apar sub forma unor mici adancituri. Ele apar atunci cand are loc o pierdere de colagen, motiv pentru care se formeaza aceste mici orificii pe piele. Factorii care duc la aparitia unor cicatrici hipotrofice sunt variati, motiv pentru care acestea pot lua diferite forme, mai mult sau mai putin vizibile.

Cicatrici hipertrofice si cicatrici keloide

Cicatricile hipertrofice si cele keloide sunt opusul cicatricilor hipotrofice. Ele nu apar din cauza pierderii de colagen. In schimb, in timpul repararii pielii, aceasta incepe sa produca aceasta substanta in exces, care duce la formarea de tesut aditional, care reprezinta cicatricea.

Asadar, acestea apar sub forma unor excrescente pe zona afectata. Ele pot ocupa exact aceeasi suprafata ca rana initiala sau o pot depasi usor.

Cicatrici retractile

Cicatricile retractile apar atunci cand tesutul este grav afectat, iar acesta incepe sa se retraga. Drept rezultat, pielea isi pierde din elasticitate si din mobilitate si poate aparea un disconfort pronuntat. Cele mai des intalnite cicatrici de acest tip sunt cele cauzate de arsuri.

Etapele procesului de cicatrizare

Cicatrizarea este un proces obligatoriu pentru ca vindecarea unui tesut sa aiba loc. Orice leziune, fie ea asupra pielii sau asupra unui organ intern, va produce unele modificari care vor fi urmate imediat de procesul de vindecare prin cicatrizare.

Vindecarea la nivelul pielii cunoaste 4 procese:

• Coagularea – apare in primele minute dupa injurie (traumatism, plaga, operatie etc) pentru a forma cheagul plachetar;
• Inflamatia – apare in primele 4 zile;
• Fibroplasia – are loc din ziua a patra pana in primele 3saptamani pentru a stimula tesutul de granulatie;
• Remodelarea – de la 3 saptamani pana la 18 luni.

Factori care influenteaza cicatrizarea

Chirurgicali:

• tehnica atraumatica;
• eversarea marginilor plagii;
• plasarea cicatricii paralel cu liniile de relaxare ale pielii (viitoarele riduri), adiacent cu depresiunile anatomice (santurile nazolabiale sau liniile de marioneta) si cu zonele care implica pilozitatea (in cazul lifting-ului);
• forma cicatricii care va trebui sa fie intrerupta, fara linii drepte;
• alegerea tipului de sutura (ideal 3 straturi) si a materialului de sutura (resorbabil vs neresorbabil)

Factori ai pacientului:

• varsta (copiii mici si varstnicii de obicei cicatrizeaza bine);
• regiunea corpului (zonele functionale vs zonele nefunctionale);
• tipul de piele si mai ales, compozitia pielii (cei cu mult colagen au capacitatea de a dezvolta cicatrici hipertrofice si keloide);

Factori ai suturii:

• perioada pana cand suturile sunt inlaturate (o sutura inlaturata la 5-7 zile nu va lasa urme la nivelul tegumentului; o sutura intradermica nu va lasa impresiuni);
• tensiunea creata la nivelul tegumentului (o sutura in 3 straturi este ideala, si aceasta va ajuta la scaderea tensiunii in tegument);
• regiunea corpului (mainile si fata sunt rar afectate de impresiunile lasate de firele de sutura, dar toracele si abdomenul sunt cele mai afectate);
• aparitia infectiei care va da nastere intotdeauna unei cicatrici inestetice, cu posibilitatea de dezvoltare a keloidului.

Metode de tratament ale cicatricilor

Tratament chirurgical (excizie)

Aceasta metoda de tratament a cicatricilor consta in excizarea cicatricei in tesut sanatos si acoperirea fara tensiune a defectului rezultat. Corectarea chirurgicala se poate realiza in urmatoarele moduri:

• excizarea cicatricei si acoperirea defectului restant cu grefa de piele libera despicata sau, dupa caz, grefa de piele de toata grosimea;
• excizarea cicatricei si utilizarea de lambouri (compuse din piele, tesut celular subcutanat si uneori si fascie musculara) locale rotate, avansate, transpozitionate sau interpolate;
• excizarea cicatricei dupa ce, anterior, s-a utilizat tehnica expandarii tisulare prin folosirea unui expander (proteza din silicon care se poate umfla cu ser fiziologic sau albastru de metil, progresiv, de-a lungul a 1-3 luni, pentru a castiga tesut nou, care ulterior sa fie folosit la acoperirea defectului lasat dupa inlaturarea cicatricii)

Excizia chirurgicala pare o forma logica de tratament, deoarece cicatricile hipertrofice si keloide sunt de fapt tumori benigne ale pielii. Totusi, un numar mare al acestor interventii nu este intotdeauna urmat de masuri supresive, asadar aceasta metoda a devenit un tratament nepopular al cicatricilor.

Tratament farmacologic (injectari)

Un tratament al cicatricilor des recomandat presupune injectarea locala de steroizi (triamcinolon). Steroizii singuri sau in combinatie cu alte metode sunt exemple bune de tratament farmacologic. Injectiile intracicatriciale de triamcinolon sunt folosite astazi ca punctul central al tratamentului keloidelor, de cele mai multe ori asociate cu excizia chirurgicala.

Mai mult, exista localizari anatomice (lobii auriculari, regiunea presternala) si forme anatomice (keloidele pedunculate) in care se recomanda combinarea acestor metode cu radioterapia.

Tratament radioterapic si fizioterapic

Tratamentul radioterapic si fizioterapic in afectiunile cutanate este un tratament cunoscut de demult, iar folosirea lui in cicatrizari hipertrofice si keloidiene a urmat ca o consecinta fireasca. Insa, acestea pot fi urmate de anumite complicatii datorate iradierii, asa ca este important ca pacientii sa revina periodic la control.

Pe langa radioterapie, fizioterapeutii au introdus in tratamentul cicatricelor hipertrofice si keloidiene si alte mijloace fizice: crioterapia, ultrasunetele, aspiratia cicatricii si terapia de contact. Terapia de contact este cea mai frecventa forma de tratare a cicatricilor hipertrofice si keloidiene, iar aici s-au aplicat mai extensiv decat altele gelurile de silicon.

Tratament presoterapeutic

Presoterapia a fost folosita ca principiu incepand din anii `70 de catre flebologi pentru a trata insuficienta venoasa. Rezultatele foarte bune, care asigura inchiderea ulceratiei si vindecarea de durata, a atestat metoda ca direct si efectiv activa pe aceste tipuri de cicatrice.

Terapia presurala pentru cicatrice hipertrofice si keloide consta in purtarea unor piese de imbracaminte (manusi, mansoane, ciorapi, chiloti, corset, brasiera, cagula etc), produse din tesaturi elastice. Tensiunea cu care strang aceste texturi elastice este variabila, presiunea optima exercitata pe tipuri de cicatrice si pe regiuni fiind in curs de cercetare. Tratamentul se mentine de la 6 luni pana la 2-3 ani, continuu sau intermitent, depinzand de raspunsul cicatricii.

Microneedling

Aceasta procedura presupune utilizarea unui aparat special care foloseste ace foarte mici pentru a intepa in mod repetat pielea si a stimula productia de colagen. Astfel, este stimulata repararea pielii si, implicit, a cicatricii. O astfel de metoda este potrivita in cazul cicatricilor hipotrofice, in a caror formare s-a pierdut colagen si, astfel, acestea au capatat forma de adancituri.

Tratament cu laser

Tratamentul cu laser al cicatricilor reprezinta o alta metoda, mai putin invaziva, de a stimula productia de colagen. Cu ajutorul unui aparat special, laserul este emis in zona afectata si are rolul de a atenua aspectul cicatricilor si de a stimula inlocuirea zonei cu piele sanatoasa.

Tratament modern: injectarea cu celule stem

Injectarea de celule stem din grasime proprie obtinuta prin lipoaspiratie este o metoda noua, care face parte din conceptul de medicina regenerativa si care, pentru unele cicatrici, poate sa ofere o solutie cu minime daune si efecte extraordinare.

Procedura presupune obtinerea grasimii prin lipoaspiratie, apoi centrifugarea si spalarea cu o solutie speciala pentru a separa celulele stem. Procedura poate imbunatati foarte mult o cicatrice in evolutie, prin faptul ca se va produce o modelare si o inmuiere a acesteia. Cicatricea isi poate schimba culoarea si structura, capatand astfel un aspect mult mai placut.

De multe ori, cand exista cicatrici aderente, subdenivelate, rosii, pruriginoase si dure la atingere, aceasta tehnica poate conferi, in decursul a cateva luni de la injectare, un aspect total diferit. Cicatricea va putea fi ridicata de pe planul unde a fost aderenta, modificandu-si culoarea din rosu in roz sau roz spre alb, va fi mai moale, mai supla, si nu va mai fi pruriginoasa.