Reconstructia mamara este desemnata acelor pacienti care au suferit o mastectomie pentru o patologie neoplazica, pentru alte afectiuni sau in urma unei revizii dupa o alta operatie la nivelul sanilor.

Noile tehnici permit chirurgului sa creeze un nou san cat mai apropiat de cel normal. Operatia se poate efectua in acelasi timp cu mastectomia sau ulterior, dupa cateva luni sau ani.

Exista cateva procedee prin care reconstructia mamara poate sa redea speranta care in prima faza a fost pierduta.

Candidatii ideali

Sunt pacientele care au suferit o operatie de mastectomie sau care doresc sa faca o revizie la nivelul sanilor ce implica o operatie complexa- inlaturarea unui implant, creearea unor lambouri cu care sanul poate fi repozitionat si apoi alegerea unui alt implant care sa satisfaca nevoile noului san. Pacientele trebuie sa fie intr-o stare de sanatate foarte buna, fara boli cronice decompensate si fara un tratament cronic ce poate creste riscul complicatiilor ( anti-coagulante, anti-agregante, imunosupresoare, corticosteroizi, suplimente nutritive, citostatice, radioterapie, alergii la o anumita medicatie etc, ).

Inaintea operatiei de reconstructie mamara

Chiar daca aceasta operatie se va face concomitent cu cea de mastectomie sau se va face la o perioada de timp e foarte important ca pacienta sa stie cum sa se pregateasca. Pregatirea se va face astfel exact ca si in cazul oricarei alte operatii la nivelul sanilor.  Pentru inceput cel mai important pas pe care pacientele trebuie sa il parcurga este sa citeasca foarte multe despre aceasta operatie si apoi sa isi aleaga cel putin un chirurg plastic pe care sa il viziteze la o consultatie. Consultatia este cea mai importanta deoarece in cadrul acesteia va afla alte lucruri despre operatie si totodata isi va face o parere despre medic si clinica unde urmeaza sa se desfasoare operatia.

Dupa consultatie recomandam o perioada de pregatire pentru operatie care presupune un set de analize de sange si urina si ecografia mamara sau mamografie, dar de obicei acestea sunt efectuate la zi in cazul in care pacienta a avut o operatie de mastectomie in antecedente. De asemenea instruim fiecare pacienta sa dezinfecteze cu o solutie antiseptica pielea de la gat pana la ombilic cu 3-5 zile inainte de operatie, in cadrul dusului zilnic si epileze axila nu mai tarziu de 48 ore inainte de operatie. In ziua operatiei pacienta nu are voie sa consume alimente sau lichide si dupa prezentarea in clinica se completeaza consimtamantul informat si apoi se efectueaza un desen preoperator cu un marker de piele care ne va ajuta in plasarea locului exact al inciziei si cu disectia propriu-zisa.

Anestezia  pentru operatia de marirea sanilor cu implanturi este generala, pacienta avand un confort maxim. Aceasta incepe printr-o medicatie in urma careia se obtine o stare foarte relaxanta, eliminandu-se complet anxietatea si ideea de operatie propriu-zisa.

Ce poate sa presupuna o operatie de reconstructie mamara ?

Cea mai comuna operatie de reconstructie este cea cu  implant mamar sau cu expander in primul timp si cu implant in timpul doi operator.

Operatia de reconstructie mamara se poate face in doua moduri:

•  Cu o proteza Becker    

Atunci cand s-a efectuat o mastectomie subtotala sau sectorectomie, exista tesut mamar restant, asa incat putem folosi implantul Becker, pe post de expander si apoi unul cu gel coeziv, definitiv.

Proteza Becker – este un implant asemenea unuia folosit la marirea sanilor. Proprietatea lui inovativa este ca ambalajul acopera 2 camere in interior. Una in care se afla gel siliconic preumplut si a doua, goala, care urmeaza sa fie umpluta progresiv cu ser fiziologic.

Avantajul acestui implant este ca are abilitatea de a reda o forma cat de cat mai apropiata de cea anatomica a sanului. In plus, poate sa serveasca si ca si un expander de tesut mamar si nu numai. Proteza poate avea un tub cu o valva care vor ramane sub piele, sau poate avea o valva magnetica integrata. Prin intermediul acestei valve se va face saptamanal injectarea de ser fiziologic steril combinat alternativ cu albastru de metil pana cand se ajunge la volumul maxim si apoi se va astepta inca o perioada pentru ca tesuturile moi sa fie intinse si expandate corespunzator pentru a primi implantul definitiv.

Astfel, vom avea un nou san, cu minima cicatrice si care va arata la fel sau cat mai aproape de un san normal.

Reconstructie sani cu expander

• Cu un expander obisnuit –  Procedeul acesta are acelasi principiu ca si in cazul protezei Becker doar ca acest expander este o proteza la care invelisul nu gazduieste nici un volum interior. El urmeaza sa fie umplut progresiv de la 0.  Perioada de umplere si mentinere a volumului astfel obtinut este de minim 3 luni.
• Cu implant mamar-  atunci cand tesuturile permit folosirea directa a unui implant mamar- situatia ideala atat pentru pacienta cat si pentru medic.

• Cu grasime proprie- atunci cand portiunea glandulara eliminata a fost redusa ( sectorectomie )  sau conditiile atat la nivelul zonelor donatoare cat si la nivelul sanului permit o injectare de grasime chiar daca aceasta va presupune mai multe sedinte- conditia ideala de reconstructie a sanului. Procedura de injectare de grasime presupune recoltarea grasimii de la nivelul abdomenului, coapselor, zonelor lombare sau aripioarelor , procesarea grasimii prin metode specifice si apoi injectarea grasimii pure in diferite planuri la nivelul sanului, in functie de conditiile locale. Cand aceasta procedura se poate efectua, conditiile de recuperare sunt excelente pentru pacienta, iar cicatricile sunt aproape inexistente, in comparatie cu celelalte tehnici.  vezi https://www.cosmedica.ro/marirea-sanilor-fara-operatie/

• Reconstructia cu tesut propriu din alta parte a corpului.

Aceasta abordare este aleasa atunci cand avem de-a face cu o pacienta care a suferit o mastectomie radicala si cand nu mai exista tesut celular subcutanat restant deasupra rebordului costal.

In tarile in care se face profilaxia neoplasmului mamar sau depistarea precoce, pacientele se prezinta in stadii incipiente, iar operatia de reconstructie se face folosind implantul, si bineinteles efectul si rezultatul cosmetic este mult mai iertator atat pentru pacienta cat si pentru chirurg.

In cazul in care pentru operatia de reconstructie este nevoie de transplant de tesut din alta parte a corpului, va exista intotdeauna o zona donatoare care va ramane cu un deficit tisular, in urma recoltarii.

Procedura pe care o facem de obicei este recoltarea muschiului dorsal mare pe care il rotam sub pielea sanului care trebuie reconstruit si de cele mai multe ori suntem nevoiti ca sub muschi sa introducem un implant mamar definitiv sau o proteza Becker.

Dupa operatia de reconstructie mamara

In functie de tehnica aleasa, perioada de spitalizare va fi intre 1 si 3 zile, timp in care veti avea tot suportul, atentia si monitorizarea medicala de care veti avea nevoie. Va fi necesar sa veniti la controale in primele 2 saptamani la fiecare 2-3 zile si sa va administrati tratamentul recomandat de medicii nostri.  Perioada de repaus ca si efort fizic moderat si excesiv va fi intre 2 saptamani si 2 luni. In majoritatea cazurilor oferim pacientelor o bustiera speciala care va avea rolul de a compresiona si fixa, in special sanul operat.

De asemenea recomandam ca si controale specifice pentru glanda mamara doar RMN-urile, mamografiile ramanand sa fie facute doar in cazuri exceptionale, datorita riscului de a se rupe implantul.

Firul de la suprafata este resorbabil si nu trebuie inlaturat deoarece se topeste de la sine.

Riscuri, complicatii

Riscurile sau complicatiile sunt legate de cele mai multe ori de tipul tehnicii folosite. Pot sa presupuna pe cele care pot aparea in cazul folosirii unui implant , sau a combinatiei intre un implant si un tesut propriu.

Acestea pot fi impartite in complicatii de ordin

• General –hematomul(acumulare de sange in exces in acel buzunar pe langa implant, care necesita reinterventie), serom (acumulare de limfa in exces datorita lezarii indirecte a vaselor limfatice si a grasimii – care uneori poate fi rezolvat conservator sau poate sa necesite punctie sau reinterventie), durere cronica ( se intampla destul de rar si de obicei cedeaza de la sine dupa cateva luni ), cicatrizare defectuoasa (rar, de obicei cicatricile arata foarte bine, fara a iesi in evidenta), vergeturi ( datorate expandarii rapide a pielii, in special cand se folosesc implanturi foarte mari ), infectie  ( rar ).
• Legate de implant si pot aparea, sunt asimetria de volum sau de pozitie ( de obicei nici inainte de operatie sanii nu sunt simetrici, de aceea e posibil ca in ciuda calculului si a alegerii diferite a implanturilor nici dupa operatie sa nu fie perfect simetrici), ruptura implantului  ( destul de rar se intampla, dar chiar daca apare, gelul coeziv este inofensiv si compania producatoare acopera costurile noului implant ), rippling  ( in polul inferior pielea ajunge sa faca pliuri peste implant datorita cudarii acestuia si astfel se simte la palpare- apare datorita unui implant mare, daca pacienta a slabit foarte mult, sau dupa multi ani de la implantare, cand pielea s-a intins foarte mult ), animatie ( cand implantul este pus sub muschi si acesta nu a fost disecat corespunzator astfel incat atunci cand pacienta incorda bratele implanturile urca temporar spre clavicula- necesita reinterventie daca situatia nu se imbunatateste o data cu trecerea timpului sau daca pacienta este deranjata de acest aspect ), double-bubble ( cand polul inferior nu a fost disecat corespunzator si implantul a fost inserat submuscular- necesita reinterventie), sindromul de tip „waterfall”- cascada  ( cand implantul ramane mai sus decat tesutul glandular si o parte din piele care vor cobori peste acesta- se intampla de obicei la pacientele implantate de mai multi ani care au alaptat sau care au slabit- necesita reinterventie ).

Toate aceste complicatii pot fi prevenite sau cel putin pot fi amintite ca pot sa apara in anumite cazuri. De aceea e bine ca pacienta sa primeasca toate informatiile despre acestea, mai ales daca una sau mai multe pot aparea datorita unor conditii pre-existente ale sanilor.

Singura complicatie care nu poate fi prevenita in totalitate, sau cel putin pentru care inca in lume nu s-a descoperit o modalitate de a o preveni este contractura capsulara ( retractia capsulara ). Se considera ca micro-infectia, scaderea imunitatii sau plurialergiile pot declansa biofilmul (o cantitate microscopica de germeni ) care se fixeaza pe implant, si la un moment dat capsula implantului isi modifica structura devenind patologica. De cele mai multe ori aceasta complicatie apare la dupa operatii in urma carora a fost nevoie de o mastectomie, deoarece radioterapia care trebuie efectuata va modifica structura capsulei care se formeaza in mod normal in jurul implantului.

Aceasta este o reactie de respingere a implantului de catre organism. Felul in care acesta face acest lucru este ca incearca sa izoleze implantul de restul corpului, modificand structura capsulei care in mod normal se formeaza in primele 3 luni postoperator, la fiecare pacienta. O data cu aparitia biofilmului in cantitate uneori destul mare, organismul recunoaste implantul ca fiind un corp strain si incearca sa-l izoleze si sa-l elimine. Pentru aceasta, capsula normala din jurul sau devine una patologica. Aceasta entitate poarta numele de sindrom sau boala Baker, care se imparte in 4 grade, in functie de felul cum se manifesta capsula din jurul implantului. Aceasta conditie debuteaza uneori lent, momentul care poate aduce pacienta inapoi la medic putand sa apara dupa ani de zile, dar intotdeauna necesita reinterventie. Aceasta consta in inlaturarea completa a capsulei si daca situatia locala o permite, reinsertia implantului initial sau a altui implant.Avand in vedere tehnologia implanturilor fabricate in ultimii ani peste 10 ani, e bine sa stiti ca aceasta complicatie este sub 1%. Aceasta inseamna un risc foarte scazut.

Ca un scurt istoric pentru a intelege mai bine si ultima complicatie despre care e necesar sa amintim: la inceput, implanturile au fost umplute cu ser fiziologic si carcasa lor era neteda. Apoi au aparut implanturile cu gel coeziv, dar tot cu carcasa neteda. In aceste cazuri, rata de contractura capsulara era de aproape 40%  pentru unele implanturi. Incepand cu anii ’90, companiile au inceput sa dezvolte implanturile cu carcasa rugoasa ( texturata ) si rata de contractura capsulara a scazut foarte mult, pana in jur de 2%. Dar, deoarece nimic nu e perfect pe lumea asta, au inceput sa apara in lume si sa fie dovedite, primele cazuri de limfom cu celule anaplastice ( un tip de cancer limfatic ). Pana in acest moment s-a demonstrat ca acest tip de cancer ar fi legat de structura carcasei implantului. Din punct de vedere clinic, pacienta nu are nici o durere, nici un disconfort, doar ca observa ca unul dintre sani s-a marit de volum, inexplicabil. Aceasta crestere in volum ar fi data de aparitia in buzunarul din jurul implantului a unui lichid care poate avea celule anaplastice care apartin acestui tip de limfom. Pacientele care s-au prezentat la timp si au fost diagnosticate corect, au facut tratament si prognosticul de supravietuire este foarte bun. Din pacate au fost si unele care au decedat deoarece nu s-au prezentat la timp deoarece nu au dat importanta acestei modificari. Concluzia a fost ca suprafata implantului care a fost inserat de multi ani ( in medie de peste 8-10 ani ) datorita frictiunii intre el si capsula sa, au modificat structura histologica a capsulei, provocand aparitia acestei afectiuni. Daca multi ani am folosit implanturi texturate, din momentul in care a aparut aceasta confirmare , am hotarat sa incepem sa folosim implanturi de generatie noua, cu suprafata nano-texturata, care nu vor produce cu nici un procent in plus contractura capsulara, vor avea un risc foarte scazut de serom si totodata gradul de frictiune intre el si capsula sa va fi asemenea unui implant neted.

Metodele de reconstructie mamara prin folosirea tesutului propriu din alta parte a corpului, sunt ultimul resort a chirurgului plastic.

Astfel, fie ca se va opta pentru zona abdomenului sau a spatelui, principiul operatiei este ca se va recolta un lambou format din piele, tesut celular subcutanat, muschiul impreuna cu fascia sa (dreptul abdominal daca zona va donatoare va fi abdomenul sau latissimus dorsi daca zona va fi spatele) si se vor muta in zona receptoare unde a fost sanul initial.

Acest lambou este hranit de vasele de sange care se afla in muschi.

In concluzie, vectorul de interes maxim pentru acest gen de operatie reconstructiva este muschiul, care va servi atat ca si tesut de umplere si refacere a volumului noului san, cat si ca mijloc de vascularizatie al acestuia.

Asadar, acest fel de operatii au si dezavantaje pe care unele paciente nu doresc sa-l simta.

In ultimii ani, astfel de operatii au fost inlocuite cu alt gen de reconstructie, unul modern, care reuseste sa nu sacrifice muschiul, acesta ramanand pe pozitie, lamboul fiind format din piele si tesut grasos, dar al carui principiu de hranire se face pe seama unui vas perforant din vasul principal al muschiului.

Aici disectia se va face foarte meticulos, deoarece reperarea vasului perforant este destul de dificila si laborioasa. Complexul perforant constituit de o artera si o vena care va iriga tot lamboul, trebuie suturat la unul de acelasi calibru, care este o ramura a arterei mamare interne care iriga sanul.

Pentru reconstructia areolei se pot folosi multe tehnici, dar cea mai ieftina si rapida si non-chirurgicala este tatuajul.

La Clinica Cosmedica tariful pentru aceasta procedura incepe de la 2500 euro, cu toate facilitatile incluse (cazare, masa, tratamente pana la vindecare). Doar in cadrul consultatiei se va stabili costul final.

In acest articol gasiti mai multe informatii privind Tratamentul cancerului la san.