Reconstructia mamara este desemnata acelor pacienti care au suferit o mastectomie pentru o patologie neoplazica sau alte boli. Noile tehnici permit chirurgului sa creeze un nou san cat mai apropiat de cel normal. Operatia se poate efectua in acelasi timp …
Noile tehnici permit chirurgului sa creeze un nou san cat mai apropiat de cel normal. Operatia se poate efectua in acelasi timp cu mastectomie sau ulterior, dupa cateva luni sau ani.
Exista multe procedee prin care reconstructia mamara poate sa redea speranta care in prima faza a fost pierduta.
Implantul Becker – este facut la suprafata dintr-un strat gros de silicon (35-50%) si o solutie salina in interior.
Avantajul acestui implant este ca are abilitatea de a reda o forma cat de cat mai apropiata de cea anatomica a sanului.
In plus, poate sa serveasca si ca si un expander de tesut mamar si nu numai. Exista si unele tipuri de implanturi care au un strat subtire de silicon, dar nu prea sunt folosite in clinica noastra.
Cea mai comuna operatie de reconstructie este cea cu expander si implant.
Operatia de reconstructie mamara se poate face in doua moduri:
Dupa cateva luni, aceasta va fi indepartata, iar pe locul lasat de aceasta, care acum va arata ca un buzunar, se va insera un implant cu gel coeziv care se foloseste in mod normal pentru marirea de sani.
Astfel, vom avea un nou san, fara cicatrici si care va avea o forma si volum anatomice.
Aceasta abordare este aleasa atunci cand avem de-a face cu o pacienta care a suferit o mastectomie radicala si cand nu mai exista tesut celular subcutanat restant deasupra rebordului costal.
Atunci cand s-a efectuat o mastectomie subtotala sau sectorectomie, exista tesut mamar restant, asa incat putem folosi implantul Becker, pe post de expander si apoi unul cu gel coeziv, definitiv.
In tarile in care se face profilaxia neoplasmului mamar sau depistarea precoce, pacientele se prezinta in stadii incipiente, iar operatia de reconstructie se face folosind implantul, iar efectul si rezultatul cosmetic este extraordinar.
In cazul in care pentru operatia de reconstructie este nevoie de transplant de tesut din alta parte a corpului, va exista intotdeauna o zona donatoare care va ramane cu un deficit tisular, in urma recoltarii.
Dupa mastectomie, se creeaza un mini-buzunar si apoi se introduce proteza Becker (care serveste pe post de expander tisular) intre piele si restul de tesut restant supraiacent rebordului costal.
Proteza are un tub subtire care va ramane la suprafata. Tubul are la capat o valva care va facilita injectarea solutiei saline prin care se va umfla proteza, din afara, progresiv, o data pe saptamana sau o data la doua saptamani cu 50ml ser fiziologic, pana pielea este intinsa la maxim.
Astfel se va forma un buzunar, in care se va introduce implantul cu gel coeziv, care va ramane definitiv.
Dupa 3-6 luni, sanul isi va recapata forma initiala, pentru ca apoi sa se reconstruiasca si areola mamara. Aceasta procedura are si complicatiile sale: infectie, retractie capsulara a tesutului in jurul implantului. Perioada de spitalizare va fi intre 1-3 zile. ?n aceasta perioada pacienta va simti dureri cu intensitate usoara-medie, care vor disparea la administrarea de anti-algice.
Recuperarea completa se inregistreaza dupa aproximativ o luna de zile. Pacienta poate sa aiba o senzatie de presiune a sanului, care va trece cu timpul.
Postoperator poate sa existe o usoara asimetrie intre cei doi sani, care va fi rezolvata prin modelarea sanului sanatos dupa vindecarea completa a sanului operat.
Metodele de reconstructie mamara prin folosirea tesutului propriu din alta parte a corpului, sunt ultimul resort a chirurgului plastic.
Sanul mai poate fi reconstruit, folosind tesut propriu din alta parte a corpului, care poarta denumirea de “lambou”.
Zonele donatoare sunt abdomenul, spatele sau fesele, cele mai des utilizate fiind abdomenul inferior si spatele (muschiul latissimus dorsi).
Se incepe operatia cu o incizie de-a lungul vechii cicatrici post-mastectomie si se diseca tesuturile pana se ajunge la rebordul costal. Se va crea astfel patul receptor pentru primirea lamboului recoltat.
Pre-operator, chirurgul decide zona cea mai buna pentru recoltarea lamboului.
Astfel, fie ca se va opta pentru zona abdomenului sau a spatelui, principiul operatiei este ca se va recolta un lambou format din piele, tesut celular subcutanat, muschiul impreuna cu fascia sa (dreptul abdominal daca zona va donatoare va fi abdomenul sau latissimus dorsi daca zona va fi spatele) si se vor muta in zona receptoare unde a fost sanul initial.
Acest lambou este hranit de vasele de sange care se afla in muschi. Tipul acesta de operatie reconstructiva este destul de mutilant, deoarece pe jumatate din abdomen sau spate va ramane o depresiune foarte inestetica si cu o functionalitate scazuta.
Riscul de hernie abdominala este foarte mare deoarece peretele abdominal va fi extrem de slab, ramanand postoperator doar jumatate din el. Pentru regiunea spatelui va fi valabil acelasi lucru.
In concluzie, vectorul de interes maxim pentru acest gen de operatie reconstructiva este muschiul, care va servi atat ca si tesut de umplere si refacere a volumului noului san, cat si ca mijloc de vascularizatie al acestuia.
Asadar, acest fel de operatii au si dezavantaje pe care unele paciente nu doresc sa-l simta.
In ultimii ani, astfel de operatii au fost inlocuite cu alt gen de reconstructie, unul modern, care reuseste sa nu sacrifice muschiul, acesta ramanand pe pozitie, lamboul fiind format din piele si tesut grasos, dar al carui principiu de hranire se face pe seama unui vas perforant din vasul principal al muschiului.
Aici disectia se va face foarte meticulos, deoarece reperarea vasului perforant este destul de dificila si laborioasa. Complexul perforant constituit de o artera si o vena care va iriga tot lamboul, trebuie suturat la unul de acelasi calibru, care este o ramura a arterei mamare interne care iriga sanul.
Doar un chirurg cu experienta multor ani de chirurgie reconstructiva ar trebui sa faca acest gen de operatii.
Acesta este format din portiunea transversa a muschiului drept abdominal impreuna cu fascia sa, grasime si pielea supraiacenta dar cu pastrarea pediculului epigastric superior profund care asigura vascularizatia acestor tesuturi.
Muschiul este dezinserat de pe osul pelvian, dar ii este pastrata insertia superioara pe coaste si astfel el va putea fi rotat la nivelul zonei donatoare.
Zona donatoare in urma recoltarii lamboului de unde fascia dreptului abdominal a fost intrerupta va fi reparata cu fire de sutura si este de recomandata, preventiv, sa se monteze o plasa sintetica de polipropilena care sa mentina peretele abdominal si sa faca profilaxia herniei.
Lamboul este rotat si ridicat pe locul mastectomiei, la nivelul caruia se vor practica suturile vasculare intre pediculul epigastric inferior si pediculul mamar intern. Adica cele 2 artere si vene, pentru ca trebuie facut tot posibilul sa se asigure si intoarcerea venoasa a lamboului pe langa hranirea sa, deoarece staza la acest nivel poate sa compromita foarte usor operatia.
Suturile vasculare se desfasoara cu fire aproape invizibile si de aceea ele se fac cu ajutorul microscopului.
Acesta este un tip de lambou perforant care asa cum si numele ii spune este bazat pe o artera perforanta, ramura a arterei principale care strabate muschiul, iar cu ajutorul careia poate fi indeplinita vascularizatia lamboului recoltat, care de data aceasta nu va mai contine muschiul, care alta data era sacrificat.
Aceasta perforanta trebuie disecata cu meticulozitate si rabdare, deoarece pe langa ea trebuie recoltata si o vena de acelasi calibru sau chiar mai mare care sa serveasca la intoarcerea venoasa. Aceste vase impreuna cu pielea si tesutul grasos vor fi mutate liber la nivelul zonei mastectomizate si suturate cu ajutorul microscopului la pediculul mamar intern care a fost in prealabil disecat.
Aceasta tehnica ofera un aspect postoperator din punct de vedere cosmetic si functional superior fata de lamboul bazat pe muschiul drept abdominal, care lasa in urma un perete abdominal foarte slab, care trebuie intarit apoi cu plasa sintetica si la care rata complicatiilor este mult mai mare. In plus, reconstructia mamara se poate face bilateral, iar aspectul estetic este foarte bun.
La 6 luni postoperator, se mai poate modela lamboul sau sanul contralateral, pentru ca sa existe o simetrie si armonie intre cei doi. Daca sanul nou format va fi mai mic in comparatie cu celalalt, se poate ori micsora cel mare sau marit acesta prin folosirea unui implant.
Pentru reconstructia areolei se pot folosi multe tehnici, dar cea mai ieftina si rapida si non-chirurgicala este tatuajul.
Acest lambou il folosim in cazul in care pacienta prezinta un tesut grasos foarte subtire la nivelul abdomenului, care nu ar fi capabil sa indeplineasca forma si volumul dorit pentru noul san.
Principiul este acelasi ca si la cel bazat pe perforanta epigastricei inferioare profunde, numai ca aici operatia se va desfasura la nivelul fesei, unde se va diseca perforanta arterei gluteale superioare impreuna cu vena sa si se va anastomoza la pediculul mamar intern pe locul mastectomiei.
Multi chirurgi prefera operatia cu lambou de la nivelul abdomenului, dar clinica noastra opteaza de obicei pentru procedeul folosind lambou de pe fesa, deoarece aspectul cosmetic este mult mai bun, iar din punct de vedere psihologic pacientele noastre ne-au cerut ca locul de unde se va recolta lamboul sa nu fie la vedere.
La 6 luni postoperator, pacientele noastre se prezinta pentru modelarea fesei contralaterale astfel ca purtarea unui costum de baie sa poata fi posibila.
La Clinica Cosmedica tariful pentru aceasta procedura incepe de la 1800 euro, cu toate facilitatile incluse (cazare, masa, tratamente pana la vindecare). Doar in cadrul consultatiei se va stabili costul final.
NOTA: In cazul in care pacienta doreste o vindecare mult mai rapida, procedura de reconstructie de san poate fi completata de tratamentul cu celule stem autologe (proprii).In acest articol gasiti mai multe informatii privind Tratamentul cancerului la san.
Comentarii