Interviu cu Dr. Chirurg Plastician Mihai Chertif pe tema expansiunea tisulara controlata.

Doctor chirurg plastician Mihai Chertif

Reporter : Ce este expansiunea tisulara? N-am auzit de asa ceva pana acum! La ce serveste ea? Cu ce poate ajuta ea?

Dr. Mihai Chertif: Expansiunea cutanata este cunoscuta dintotdeauna in lumea chirurgicala de specialitate si nu numai.

Expandorul tisular poate fi mai bine descris ca un rezervor de silicon care poate fi umplut cu lichid. Umplerea se face prin punctia transcutanata a unui mic dispozitiv conectat rezervorului.

Acest mod de expansiune este desemnat ca „expansiune controlata”.

Astfel in numeroase triburi din America de Sud si Africa tropicala, femeile poarta in buze niste „discuri” care initial sunt mici, fiind ulterior inlocuite cu discuri din ce in ce mai mari, astfel ca la maturitate, buza inferioara poate ajunge la dimensiunile unei farfurii.

NEUMANN in 1957 a fost primul care a descris expansiunea cutanata la om, folosind un balon de cauciuc pe care l-a umflat cu aer. Cazul clinic prezentat a fost o reconstructie de pavilion auricular. Dupa o expansiune progresiva de 2 luni, el a obtinut un surplus cutanat de 50% suficient pentru reconstructia urechii.

RADOVAN este totusi pionierul expansiunii tisulare. El a propus in 1976 un material complet nou (siliconul) realizand primul expandor modern cu valva si proteza subcutanata. Primele operatii le-a efectuat pentru pierderi de substanta la nivelul membrelor.

Reporter: Cum arata, din ce e facuta si cum functioneaza mai exact?

Dr. Mihai Chertif: La ora actuala, toate modelele sunt executate din silicon, material remarcabil prin inertia sa chimica, fizica, biologica s electrica. Totodata materialul protezelor de expansiune, trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte si anume sa fie:

• Indegradabil;
• Non-toxic;
• Non-alergic;
• Non-carcinogenetic;
• Non-iritant.

Forma baloanelor de expansiune este foarte variata. Ele pot fi:

• Rotunde
• Rectangulare
• „Picatura de apa”.

S-a ajuns atat de departe incat se pot confectiona la cererea chirurgului proteze de forma si volumul dorit.

Reporter: La ce serveste acea valva care se ataseaza protezei de expansiune?

Dr. Mihai Chertif: Valva poate fi situata fie la distanta, atasata la proteza printr-un tub colector fie incorporata pe suprafata protezei. Ele au dimensiuni variabile de la cativa mm la cativa cm si sunt prevazute cu o armatura metalica.

Valvele incorporate situate pe suprafata protezei prezinta avantajul evitarii decolarii cutanate suplimentare. In acelasi timp ele prezinta urmatoarele inconveniente:

• zona cu valva nu este expandata;
• tesutul pe care il vom utiliza dupa expansiune este traumatizat prin injectare, cu riscul formarii unui hematom sau a unei infectii;
• gasirea valvei este cateodata dificila, existand riscul perforarii protezei in timpul umflarii.

Valvele la distanta necesita o decolare suplimentara, ele fiind de obicei voluminoase. Acestea au in schimb avantajul ca putandu-se palpa usor, dispare riscul inteparii protezei.

Reporter:  Care sunt indicatiile expansiunii cutanate?

Dr. Mihai Chertif: Inainte de a decide o expansiune tisulara trebuie sa se explice pacientului ca tratamentul va fi de lunga durata si complex, si totodata, va fi nevoie de o colaborare stransa intre acesta si chirurg.

• daca exista o pierdere importanta cutanata, o daca se urmareste obtinerea unui tegument cu caracteristici particulare: aceeasi coloratie, acelasi numar de foliculi pilosi,
• pentru cresterea suprafetei unor lambouri cutanate sau musculo-cutanate in vederea acoperirii unor defecte tegumentare intinse,
• daca se urmareste evitarea sechelelor de la nivelul zonei donatoare prin inchidere per primam. Expansiunea tisulara pune desigur probleme financiare din cauza costului expandorului, celor doua operatii si a vizitelor frecvente in serviciul policlinic, in comparatie cu o grefa simpla ea este foarte scumpa. In acest caz este justificata discutia daca eforturile, costurile si riscurile se merita asumate pentru anumite avantaje cosmetice sau functionale. Dar, in comparatie cu tehnicile de transfer liber ea este foarte ieftina, ca si durata a spitalizarii, a operatiei si a profunzimii anesteziei.

Medicul impreuna cu pacientul trebuie sa decida in fiecare caz in parte daca expansiunea tisulara este indicata sau nu

Reporter: Care sunt contraindicatiile expansiunii?

 Dr. Mihai Chertif: Exista mai multe contraindicatii ale expansiunii tisulare dirijate.

Formatiune maligna neexcizata radical. Orice tumora trebuie excizata radical, numai dupa aceea putandu-se pune problema rezolvarii estetice a defectului folosind expansiunea.

Infectia de vecinatate.

Tesutul iradiat. Iradierea determina fibrozarea tuturor tesuturilor reducand potentialul de regenerare si de vindecare a plagii. Aceste defecte nu se reduc in timp, putand persista dupa zeci de ani. Expansiunea pe un astfel de tesut nu este o alegere buna. Daca totusi se efectueaza, sunt necesare masuri speciale: gonflarile se fac la intervale mai mari si cu cantitati considerabil mai mici de solutie salina.

Tesuturi slab vascularizate din alte motive decat iradierea, in cazul bolii Burger sau sindromului Raynaud corectiile bonturilor de la nivelul mainilor sau picioarelor folosind expansiunea pot fi riscante.

Chimioterapia. Reducerea numarului de leucocite creste riscul infectiilor in cursul expansiunii.

Pacienti labili psihic, intreaga procedura necesita cooperarea deplina a pacientului. De aceea unii pacienti care nu pot suporta durerea sau deformarile temporare nu trebuie tratati prin aceasta metoda.