Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.

Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).

Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, aunei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament.

Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicale preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale.

Educatia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatia pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune « sa fie asigurata educatia pentru sanatate a populatiei si sa fie determinate  sectoarele in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane ».

Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate : functia sanogenica si functia preventionala.

Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integranta a medicinii omului sanatos.

Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel:

• In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera bine deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului.
• In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice.
• In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pt.aceasta bolnavul:

– se va prezenta periodic la medic

– va evita eforturile utile, emotiile

– va face exercitii recomandate de medic

– va respecta repausul la pat

– nu va consuma bauturi alcoolice

– va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate

– va lua cu regularitate medicamentele prescrise.

• In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin :

– evitarea stresului si sedentarismului

– evitarea traumelor psihice

– alimentatie corespunzatoare

– evitarea abuzului de medicamente

– respectarea regulilor de igiena

– suprimarea consumului de cafea si tutun, etc.

• In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin:

– respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale)

– spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei

– utilizarea unei vesele curate

– pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute

– interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri)

– dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice

– vaccinari periodice

Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi: prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale.

Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin:

• Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii
• Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice: igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc;
• Imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii;
• Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului;
• Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA.. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca: bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
• Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv.
• Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.

O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatatea este mai mult decat o problema pur medicala: ea angajaza raspunderea intregi societati.

CHIBZUINTA IN ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

De-a lungul timpului, bacteriile au c?p?tat imunitate în fa?a antibioticelor, iar oamenii de ?tiin?? se tem c? în curând vor r?mâne f?r? arme cu care s? le vin? de hac. Pe parcursul a doar câteva genera?ii, antibioticele au fost învinse de bacteriile pe care fuseser? concepute s? le anihileze, a?a c? apocalipsa post-antibiotice e la orizont. Asta deoarece bacteriile au devenit în timp imune la majoritatea tipurilor de antibiotice pe care oamenii de ?tiin?? le-au creat.  

Este esential ca atat pacientii cat si cadrele medicale sa dea dovada de intelepciune in manevrarea acestor arme antiinfectioase pentru a limita evolutia speciilor bacteriene prin rezistenta.

Clinica COSMEDICA urmareste scaderea administrarii volumului de antibiotice pacientilor, astfel, in prezent, aproximativ 40% din numarul pacientilor internati primesc tratament cu antibiotice, majoritatea in scop profilactic.