Cicatricea ulcerata

Singura vindecare sigura, fara probleme de viitor, este regenerarea, la care reintegrarea functiei face ca sa nu mai existe nici urma din leziunea suferita.

Terenul predilect pentru aparitia ulcerarii este cicatricea imatura, dar o cicatrice maturizata situata pe un membru inferior cu insuficienta venoasa, sau prezenta cicatricei pe o zona denervata (anestezii cuplate cu paralizii) sau decubitul prelungit (statul la pat, imobilizarile gipsate nerationale) sunt factori grav predispozanti pentru aparitia ulceratiei.

Ulceratia ar putea aparea ca repetare a unei leziuni pe o zona care a mai fost lezata odata si pe care nimic nu ar trebui s-o impiedice sa se cicatrizeze din nou asa cum s-a mai cicatrizat. De fapt, lucrurile nu stau asa. Ulcerarea unei cicatrice este un proces deosebit in esenta de leziunea initiala chiar atunci cand ea apare ca urmare a unui traumatism.

Cicatricea patologica, cea care se ulcereaza cel mai frecvent si cel mai precoce in timp, este cicatricea bogata in mucopolizaharide, vase si celule si saraca in fibre sau dimpotriva foarte bogata in fibre, dar saraca in ceilalti constituenti. Ulceratia o data instalata, persista indelung (uneori ani) si/sau se dezvolta suferind, pasiv, suprainfectiile externe. Nu trebuie asteptata reactivarea spontana si vindecarea unei cicatrice ulcerate indiferent de natura tincturilor, pulberilor si cremelor utilizate.

Mai devreme sau mai tarziu, cicatricea ulcerata se transforma oncogenetic, devenind ulceratie maligna, sau „ulcer Marjolin”. Desi malignitatea regionala si generala a ulceratiei este comparativ mai mica decat a altor tumori, invaziv si desi de multe ori de la malignizare la prezentarea la medic pot trece multe luni, ea ramane totusi cancer, cu toate imprevizibilatatile si atipiile de evolutie proprii, iar singura solutie este excizia chirurgicala de urgenta, sau mai sigur, excizarea profilactica a cicatricilor „expuse” acestei evolutii.